STOICIU, Liviu Ioan

Liviu Ioan Stoiciu

TABACU, Adina Marina

Adina Marina Tabacu

Ion Stratan

(n. 1955 – d. 2005)

Poet, prozator, publicist, traducător; figură emblematică a generației '80 și a Cenaclului de Luni.

Biografie și Formare

  • Născut: 1 octombrie 1955, în Izbiceni (fostul raion Corabia, actualul județ Olt).
    • Părinți: Elena Stratan (născută Aspra), profesoară de limba și literatura română (licențiată și în rusă și franceză), și Valeriu Stratan, ofițer de aviație, refugiat din Basarabia în 1939. Tatăl nu a putut profesa ca ofițer în perioada comunistă, lucrând ca tehnician în diverse fabrici din Ploiești.
    • Influențe timpurii: Vizitele la bunicul patern, preot rămas la Chișinău, și slujbele clandestine ținute de acesta l-au impresionat în copilărie.
  • Studii:
    • Școala gimnazială și cursurile liceale la Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Ploiești (1966-1974).
    • Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (admis în 1974, licențiat în iunie 1981, după ce a rămas intenționat repetent un an pentru a evita o carieră didactică impusă).
  • Serviciul militar: Efectuat înainte de începerea facultății, în județul Mehedinți (1974).
  • Sănătate: Începând aproximativ cu anul 1975, s-a confruntat cu o maladie manifestată prin depresii prelungite, necesitând internări periodice și tratament cvasipermanent.
  • Viață personală:
    • A avut o relație cu Mihaela Ștefănescu, profesoară de istorie, din care s-a născut unicul său fiu, Luca Victor Gabriel Stratan (19 octombrie 1984 – 1 aprilie 2009).
    • A cunoscut-o pe Liana Dupont (restaurator de ceramică) în perioada 1989-1990, cu care s-a stabilit la București în 1990 și s-a căsătorit la 11 iulie 1993 (naș: Traian T. Coșovei). A avut o afecțiune deosebită pentru Sabina, fiica Lianei Dupont dintr-o căsătorie anterioară.
    • Ulterior, a avut o relație cu poeta Letiția Ilea, cu care s-a căsătorit la 3 mai 2003. Au locuit la Ploiești. Divorțul s-a pronunțat la sfârșitul anului 2004.
  • Deces: A fost descoperit fără suflare la 19 octombrie 2005, în apartamentul său din Ploiești. Cauza oficială a morții a fost sinuciderea.

Activitate Literară și Profesională

  • Debut absolut: Cu poezia „Ce-i iarna?” (semnată Stratan Ninel) în placheta cenaclului bibliotecii „Nicolae Iorga” din Ploiești, Cântece de început (1969, prefațată de Ion Bălu).
  • Publicații timpurii: În revista liceului, Vlăstarul (poeme proprii și traduceri din Leopardi și Quasimodo). Prezent în antologia Caiet liric a Bibliotecii „Nicolae Iorga” (1971).
  • Debut în reviste naționale: Constant în revista Amfiteatru (din 1972) și alte publicații literare.
  • Cenaclul de Luni: O voce distinctă a noii poezii, începând cu înființarea cenaclului la 3 martie 1977. A participat activ la dezbaterile generației ’80.
  • Relația cu Nichita Stănescu: L-a cunoscut în 1979 prin Traian T. Coșovei. Nichita Stănescu l-a apreciat și l-a numit unul dintre „foarte tinerii noștri meșteri”. Stratan a publicat un interviu cu Nichita Stănescu în Flamura Prahovei (1983).
  • Activitate profesională:
    • Profesor suplinitor de limba și literatura română la diferite școli din Ploiești și județul Prahova (1981-1985, intermitent).
    • Referent la Biblioteca „Nicolae Iorga” din Ploiești (din vara lui 1985), unde a coordonat și cenaclul literar al bibliotecii.
  • Implicare civică și publicistică post-1989:
    • A participat la redactarea primului ziar al orașului Ploiești de la Revoluție, Prahova liberă (decembrie 1989).
    • Membru în colectivul de redacție al revistei Contrapunct (de la înființare, ianuarie 1990), ulterior redactor-șef-adjunct. A publicat aici poeme, articole de atitudine politică și aforismele din ciclul „Cafeaua cu sare”.
  • Dosar de urmărire informativă: Securitatea i-a deschis un DUI (obiectivul „Stan”) în 1982, dosarul acumulând file până în 1990. A fost ținta unor atacuri în revista Săptămâna culturală a Capitalei (semnate de Eugen Barbu, 1983).
  • Director onorific al revistei Atitudini (Ploiești), editată de Casa de Cultură a Municipiului Ploiești (de la apariția acesteia în 2003). După decesul său, revista l-a menționat ca fondator.
  • Afilieri: Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Operă Publicată

Poezie

  • Ieșirea din apă (Editura Cartea Românească, București, 1981; redactor Mircea Ciobanu)
  • Cinci cântece pentru eroii civilizatori (Editura Albatros, București, 1983)
  • Lumină de la foc (Editura Cartea Românească, București, 1990)
  • Lux (Editura Albatros, București, 1992)
  • Ruleta rusească (Editura Cartea Românească, București, 1993)
  • Desfacerea (Editura Eminescu, București, 1994)
  • O zi bună pentru a muri (Editura Pontica, Constanța, 1996)
  • „Cântă, Zeiță, mânia…” (Editura Cartea Românească, București, 1996)
  • Mai mult ca moartea (Editura Axa, Botoșani, 1998; ed. a II-a, Editura Axa, 2003)
  • Apa moale (Editura Albatros, București, 1998)
  • De partea morților (Editura liberArt, Ploiești, 1998; redactor Ioan Mihai Cochinescu)
  • Le jeu des sociétés : poèmes français (plachetă-antologie, Editura Cartfil, Ploiești, 1999)
  • Celebra specie umană (antologie liliput, Editura Helicon, Timișoara, 1999)
  • Oameni care merg (Editura Premier, Ploiești, 2000)
  • Zăpadă noaptea (poesii, coperta și ilustrații Gheorghiță Ghinea-Uriașu, portret Octavian Onea; editat de Prefectura Județului Prahova, 2000)
  • Crucea verbului (Editura Paralela 45, Pitești, 2000; editor Călin Vlasie)
  • O lume de cuvinte (antologie, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2001)
  • Spălarea apei (Editura Eminescu, București, 2001)
  • Biserica ploii (Editura Fundației „Gheorghe Cernea”, Ploiești, 2001; cuvânt-înainte Al. Cistelecan)
  • Jocurile tăcute (antologie, Editura Călăuza, Deva, 2001; prefață I. Negoițescu)
  • Țara dispărută (Editura Noul Orfeu, București, 2003)
  • Pământ vinovat (antologie, Editura Premier, Ploiești, 2003; lansată 2004)
  • Cartea ruptă (33 poeme) (Editura Premier, Ploiești, 2005) – ultimul volum antum.

Proză / Aforisme

  • Cafeaua cu sare (aforisme, Editura Athenaeum, Biblioteca Județeană „Nicolae Iorga”, Ploiești, 1998; grafică Valter Paraschivescu, redactor Bogdan-Lucian Stoicescu)
    • Cafeaua cu sare II (aforisme, Biblioteca „Nicolae Iorga”, Ploiești, 2005; cuvânt-înainte Nicolae Boaru) – postum.
    • Cafeaua cu sare: paradoxuri și parafraze (ediție de Mihai Vasile, Editura Mythos, Ploiești, 2015) – reunește volumele din 1998 și 2005 cu completări.
  • Concert de Crăciun (roman, fragmente publicate în Viața românească, Familia începând cu 2000; nefinalizat sau nepublicat integral antum).

Volume Colective

  • Cântece de început (plachetă, Cenaclul Bibliotecii „Nicolae Iorga”, Ploiești, 1969)
  • Inimi tinere (antologie de poezie patriotică, UTC Ploiești, 1972)
  • Aer cu diamante (cu Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru; Editura Litera, București, 1982; prefață Nicolae Manolescu; ed. a II-a, Editura Humanitas, București, 2010)

Traduceri Realizate

  • Emmanuel Hocquard, Théorie des tables (cu Gheorghe Iova și Cristian Popescu; Editura Marineasa, Timișoara, 1994) – în urma atelierelor Royaumont.

Publicații Postume (Selecție)

  • Cimitirul de mașini (antologie de poezie, cu desenele autorului; Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2005; prefață Călin-Andrei Mihăilescu, lector Letiția Ilea)
  • Nefertiti Eminovici: poem (ediție facsimilată de Alexandru Condeescu, postfață Traian T. Coșovei; Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2006)
  • Convorbiri la lumina gândului (interviuri luate de Bogdan-Lucian Stoicescu; Editura Libertas, Ploiești, 2006; ed. a II-a, 2016)
  • Casa părăsită (îngrijită de Mihai Vasile; Editura Libertas, Ploiești, 2006)
  • Pentarombul: Ploieștiul în cinci prieteni (antologie, cu Ioan Vintilă Fintiș, Costin Lupu, Martin Culcea, Filip Köllö; Editura Karta-Graphic, Ploiești, 2011)
  • Crimele din strada Cerului (antologie de (poeme în) proză, cu textul inedit „Barza”; Editura Libertas, Ploiești, 2013; copertă, ilustrații, cuvânt-înainte Mihai Vasile)
  • La umbra Greciei în floare (volum îngrijit de Călin-Andrei Mihăilescu, prefață „Stratanificarea Greciei”, ilustrații Mircia Dumitrescu; Editura Tracus Arte, București, 2017)
  • Criminalii și crinii (antologie de poezie alcătuită de autor, îngrijită de Călin-Andrei Mihăilescu; Editura Tracus Arte, București, 2018)
  • Urechea vorbitoare. Poeme rostite la radio (1992-1997) (ediție îngrijită de Călin-Andrei Mihăilescu, postfață Bogdan Ghiu, desene Tudor Jebeleanu; Editura Casa Radio, București, 2019)

Premii și Distincții (Selecție)

  • Premiul revistei Napoca universitară pentru poezie (1979)
  • Premiul pentru poezie al orașului Slobozia (1992, pentru Lux)
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Ruleta rusească (1993, ex aequo cu Ion Mureșan)
  • Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1995)
  • Premiul „Frontiera Poesis” (Satu Mare, 1999)
  • Premiul ASPRO pentru poezie (2001, pentru Spălarea apei)
  • Premiul Asociației Scriitorilor din București (2001, pentru Spălarea apei)
  • Titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Ploiești (post-mortem, 27 octombrie 2005)

Moștenire și Receptare Critică

Ion Stratan este considerat unul dintre cei mai importanți și originali poeți ai generației ’80, un spirit nonconformist și un inovator al limbajului poetic. Opera sa a fost analizată de critici importanți precum Nicolae Manolescu, Alex. Ștefănescu, Eugen Simion, Ion Bogdan Lefter, Radu G. Țeposu, Al. Cistelecan.

  • Teze de doctorat dedicate operei sale:
    • Ion-Bogdan Țiței (Universitatea Transilvania din Brașov, 2013; coordonatori: †Alexandru Mușina, Ovidiu Moceanu)
    • Mihai Vieru (Universitatea din Oradea, publicată în 2016; coordonator: Ion Bogdan Lefter)
    • Elena Corina Bugheanu (Barbu) (Universitatea din București, 2018; coordonator: Ion Bogdan Lefter)
  • Tabăra de creație „Ion Stratan”: Organizată anual la Ploiești de Casa de Cultură „I.L. Caragiale”, începând cu octombrie 2021, continuând și în prezent.

Ion Stratan rămâne o prezență fundamentală în literatura română contemporană, opera sa continuând să fie studiată și reeditată.