„Poemele de factură neoexpresionistă din acest nou volum al Danielei Bîrzu exploatează ingenuu categoria estetică a himericului, Zonele de acces fiind mai degrabă ziduri de sticlă decât porţi de intrare. De o validitate mereu incertă, corporalitatea acestor abstracte este depistabilă în habitatul contemplat – de regulă oraşul –,care dobândeşte aici statutul de hiperobiect. Pe parcursul acestui dialog continuu cu natura, uimitor este felul în care fulguraţiile fanteziei subiectului poetic concurează dimensiunea ideatică a acestuia, depăşind-o exact atât cât să nu o suprime. Reinterpretare de fragilităţi pitoreşti, ligaturare de indivizi, suprapunere de straturi temporale şi sondare terapeutică – acestea sunt ingredientele colajelor cinematografice de care face uz poeta. În ton cu vremurile, ba chiar prospectivă pe alocuri, cartea Danielei Bîrzu propune o nouă ordine senzorială a sinelui colectiv, autoarea individualizându-se în corul poeţilor autohtoni prin vigoarea-i (fals) glacială ce aminteşte de vocea producătoare de crevase a sopranei feroeze Eivør.”

MIHÓK TAMÁS