1 octombrie 1955 – se naște, la Izbiceni (raionul Corabia, jud. Olt), Ion
(Nino) Stratan, din părinții Elena (n. Aspra), profesoară de limba și literatura
română, licențiată deopotrivă în rusă și franceză, și Valeriu, ofițer de aviație,
refugiat din Basarabia în 1939. Bunicul din partea tatălui, preot, va rămâne
la Chișinău; slujbele pe care le ținea în casă, ascuns, îl vor impresiona pe
copilul Stratan în vizitele sale.
1966-1970, școala gimnazială, apoi, între 1970-1974, cursurile liceale –
ambele la Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Ploiești. Tatăl nu își poate exercita
meseria, fiind tehnician la diferite fabrici din oraș.
1969 – debutul absolut, în placheta cenaclului bibliotecii „Nicolae Iorga”
Cântece de început, prefațată de Ion Bălu, cu poezia „Ce-i iarna?”, semnată
Stratan Ninel, clasa a VI-a; în aceeași plachetă debutează și viitorul prozator
Florin Sicoie.
Publică, în anii următori, în Vlăstarul, revista liceului, poeme proprii și
traduceri din Leopardi și Quasimodo; practică tenisul de câmp: „am făcut
școala sportivă de tenis și am jucat pe același tabel cu Ivan Lendl”, avea să
declare într-un interviu.
1971 – Caiet liric, o nouă antologie a Bibliotecii „Nicolae Iorga”, îi reține
un „Bacovia”, alături de „Stol” și de un poem în proză. I se răspunde negativ
la poșta redacției în România literară – începutul răspunsului conține și o
autocaracterizare: „în scrisoare, ne furnizați unele date prețioase despre
dvs., pentru care vă mulțumim («având reminiscențe eminesciene în mine»,
ziceți, între altele). Nu toate par să fie, însă, niște date reale, autentice, dacă
le confruntăm cu manuscrisele”.
1972 – i se răspunde călduros la poșta redacției din mensualul Amfiteatru
(revistă literară și artistică editată de Uniunea Asociațiilor Studențești din
România): „Aveți unele versuri scrise atât de bine, încât un răspuns la
această rubrică s-ar justifica destul de greu”; aici va fi prezent cu versuri în
mod constant de-a lungul anilor ’70, uneori de mai multe ori pe an.
1 Biobibliografia este realizată pe baza informațiilor din surse deschise, precum
lucrările de doctorat consacrate poetului, amintiri publicate în volume sau în
periodice.
377
Inimi tinere este o antologie de poezie patriotică, editată de Uniunea
Tineretului Comunist din Ploiești, unde Ion Stratan are trei poezii; mai sunt
antologați și Florin Sicoie, Costin Tuchilă.
1974 – este admis la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității
din București. În epocă, serviciul militar obligatoriu (de 6 luni pentru
cei care erau admiși la facultate) se efectua înainte de începerea cursurilor.
Istovitor stagiu militar în județul Mehedinți.
1975 – Începe cursurile universitare. Din jurul acestui an datează primele
simptome ale maladiei manifestate prin depresii prelungite și internări periodice,
care a necesitat un tratament cvasipermanent.
1977, 3 martie – se înființează Cenaclul de Luni, unde Ion Stratan va fi
o voce distinctă a noii poezii; începând cu acest an publică poeme și articole
de opinie în presa literară într-un ritm susținut, participă la mese rotunde,
dezbătând rolul poeziei alături de colegii de generație.
1979 – îl cunoaște pe Nichita Stănescu, prin intermediul lui Traian T.
Coșovei; în volumul Ninsoarea electrică, recent apărut, Coșovei îi dedică
o poezie, „Una, două sau poate trei fantasme”, despre alternativele tinerilor
poeți ai momentului.
Premiul pentru poezie al revistei Napoca universitară este acordat „studentului
Ion Stratan”, precum și „absolventului Florin Iaru”. La critică este
premiată „studenta Mariana Marin”, iar la proză, printre alții, „studentul
Vasile Gogea”. Premiul constă într-un abonament anual la revistă.
decembrie, 13 – apare articolul lui Ștefan Aug. Doinaș, „Pentru o nouă
«generație» poetică”, în România literară, unde, fără a nominaliza, autorul
Mistrețului cu colți de argint face un portret colectiv al optzeciștilor: „«generația
» actuală umple un anume gol al culturii noastre prin afirmarea tocmai
a culturii poetice ca punct de plecare pentru aventura existențială
a poeziei. Toți acești tineri de azi trăiesc cultura ca o natură, atitudine care
poate fi observată atât în aplecarea lor spre studiul serios și sistematic, cu
efecte pozitive în planul lăuntric al formației intelectuale, cât și în deschiderea
generoasă spre fenomenul poetic modern, cu efecte spectaculoase în planul
experimentului liric. În al doilea rând și ca o consecință, asistăm la
o sporită conștiință a actului poetic, tărâm propriu mai pur, de caligrafii
lirice, vizând un paroxism al stilului, fie că se încarcă de o răspundere moralexpresivă
a scriiturii, luând mereu realul imediat atât ca trambulină, cât și
ca țintă a construcțiilor imaginarului. De aici, în al treilea rând, o mai accentuată
dorință de delimitare și avans prin negație, un fel de frondă rece care
vădește, în același timp cu demascarea unei alienări, o diversificată știință
378
a instrumentelor de care dispune: ironia și sarcasmul, procedeele parodice,
metafora dură și parabolismul, limbajul captând contradicțiile realului încă
de la nivelul său lexical”.
1980 – Mircea Cărtărescu amintește o nouă manifestare a maladiei poetului:
„într-o sinistră ședință de cenaclu din 1980, după ce a citit câteva poeme,
Nino s-a ridicat și, cu privirea rătăcită, ne-a mărturisit că Dumnezeu
însuși le scrisese cu mâna lui…// De-atunci a-nceput martiriul acestui
«beautiful mind». Tot mai trist, tot mai închis în sine, tot mai distrus fizic și
sufletește” („A Beautiful Mind”, în Ochiul căprui al dragostei noastre, 2012,
- 136).
1981, aprilie – apare volumul de debut, Ieșirea din apă, Editura Cartea
Românească (redactor: Mircea Ciobanu), receptat entuziast, având peste 10
recenzii și cronici, apărute între 1980-1983; au scris, în ordine cronologică:
Alex. Ștefănescu, Constanța Buzea, Voicu Bugariu, Nicolae Manolescu,
Nicolae Iliescu, Dan Cristea, Dumitru Mureșan, Ion Bogdan Lefter, Radu G.
Țeposu, Radu Călin Cristea.
iunie – după ce a rămas în mod intenționat repetent un an, pentru
a evita o carieră didactică, obține diploma de licență în limba și literatura
română.
1981-1985 – ține în mod intermitent ore de limba și literatura română la
diferite școli din Ploiești sau din Prahova, în calitate de profesor suplinitor;
un stat de plată din octombrie 1981 indică suma de 150 de lei pentru 9 ore de
curs (v. și „Profesorul de română”, în revista Atitudini, Ploiești, nr. 18 (187),
octombrie 2022, pp. 4-6).
1982, mai – apare la Editura Litera (așadar, în regia autorilor) legendarul
volum Aer cu diamante, scris alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei,
Florin Iaru – toți fiind poeți care debutaseră deja cu volum personal; fotografiile
autorilor sunt realizate de Tudor Jebeleanu, cartea fiind prefațată de
coordonatorul Cenaclului de Luni, Nicolae Manolescu („Bilete de papagal”).
Scriu despre volum, apreciind exact valoarea deosebită, condeie de diferite
calibre, de la poetul Gheorghe Tomozei la criticii Alex. Ștefănescu, Valentin
- Mihăescu, Constantin Crișan, George Arion, Dan Cristea.
Pe Noduri și semne, Nichita Stănescu îi scrie următoarea dedicație: „Marelui
Ion Stratan, os din os stănescian/ Ceste noduri și semne/ De noi doi
destul de demne / Și văzute stratanite și nichite”. Volumul de varia, intitulat
Respirări, apărut în același an, este adnotat minuțios de Stratan, cu sublinieri,
întrebări și perorații (ambele volume se află în patrimoniul Bibliotecii
Județene „Nicolae Iorga” din Ploiești). Nichita Stănescu îl numește, în mai
379
multe rânduri (în diferite interviuri), unul dintre „foarte tinerii noștri meșteri”
sau „un poet foarte dotat, plin de fantezie”, alături de Traian T.
Coșovei, Florin Iaru, Mariana Marin sau Magdalena Ghica (Cârneci).
Primele documente din Dosarul de urmărire informativă (D.U.I.) deschis
la Securitate pentru obiectivul „Stan” datează din acest an; filele dosarului
se vor aduna până în 1990.
1983, martie – publică în Flamura Prahovei, cotidianul județului, un interviu
cu Nichita Stănescu, la aniversarea celor 50 de ani de viață ai autorului
celor 11 elegii: „Dacă n-ar exista poezia în om, omul și-ar pierde năzuința de
a dori să trăiască”. Versiunea necenzurată a interviului va fi restituită în ediția
de Opere Nichita Stănescu.
mai – primește bunul de tipar volumul Cinci cântece pentru eroii civilizatori
(Editura Albatros) – a cărui alcătuire fusese discutată în Cenaclul de
Luni încă de la apariția Ieșirii din apă. Între 1983-1991, scriu echilibrat despre
volum, arătând noutățile de limbaj și de viziune: Nicolae Manolescu, Ion
Cristofor, Dumitru Mureșan, Cristian Moraru, Eugen Simion, I. Negoițescu.
Un articol negativ semnează fostul coleg de liceu și de cenaclu ploieștean,
scriitorul Costin Tuchilă, în Scînteia (1986).
iunie – Ultima ședință a Cenaclului de Luni; tinerii autori se despart cu
sentimentul că se vor revedea la toamnă, după vacanță, dar Partidul avea
alte planuri.
septembrie – pe parcursul întregii luni, în patru numere consecutive,
poezia lui Stratan (alături de cea a lui Adi Cristi) este aneantizată de interfața
Securității, reprezentată de prozatorul Eugen Barbu, într-un serial din revista
Săptămâna culturală a Capitalei, intitulat „La judecata de apoi a poeților”,
țintind sistematic în noua generație de poeți.
decembrie, 13 – se stinge din viață Nichita Stănescu.
1983-1984 – începe o relație cu Mihaela Ștefănescu, profesoară de istorie
în învățământul secundar bucureștean; urmează să devină tată, astfel încât
este îndemnat de tatăl său, Valeriu, să își asume responsabilitatea, să se căsătorească
civil. A doua zi după depunerea actelor are o depresie profundă,
soldată cu internare în spital.
19 octombrie 1984 – se naște unicul său fiu, Luca Victor Gabriel
(19 octombrie 1984-1 aprilie 2009).
1985, vara – este angajat referent la Biblioteca „Nicolae Iorga” din Ploiești,
unde realizează, în special, documentarea pentru o bibliografie Nichita
Stănescu; frecventează, alături de Ioan Mihai Cochinescu, cenaclul
380
ploieștean „I.L. Caragiale”, organizat la Palatul Culturii; coordonează cenaclul
de pe lângă Biblioteca „Nicolae Iorga”, locul unde făcuse primii pași în
poezie.
1987, toamna – acceptă să își întâlnească pentru prima dată fiul.
1989-1990 – o cunoaște pe Liana Dupont, restaurator de ceramică, angajată
la Muzeul de Biologie Umană din Ploiești.
1989, decembrie – se implică, alături de Constantin Hârlav, Florin
Toma, Ioan Mihai Cochinescu ș.a. în redactarea primului ziar al orașului de
la Revoluție, cotidianul Prahova liberă, subintitulat „organ independent de
atitudine cetățenească”, pe structura materială a fostului oficios comunist
Flamura Prahovei; în nr. 3, din 28 decembrie 1989, scrie „Cultul personalității
și personalitatea omului”, semnat Ion Stratan – poet: „Este necesară
eliberarea tuturor școlilor, librăriilor, bibliotecilor de balastul frazeologiei
ceaușiste”.
1990, februarie – face parte din colectivul de redacție al nou-înființatei
reviste Contrapunct, ce apărea din ianuarie 1990, alături de Carmen-Francesca
Banciu, Mircea Cărtărescu, Bogdan Ghiu, Ioan Groșan, Florin Iaru, Gheorghe
Iova, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin, Cristian Moraru, Mircea Nedelciu,
Liviu Ioan Stoiciu, Elena Ștefoi. Va publica aici poeme, variante ale unor
texte ce vor face parte din volumele sale, articole de atitudine politică și, în
special, aforismele grupate sub titlul „Cafeaua cu sare”.
aprilie – îi apare volumul Lumină de la foc (Editura Cartea Românească).
Se stabilește la București, împreună cu Liana Dupont.
1992, mai – participă la atelierele de traducere inițiate de poetul Emmanuel
Hocquard, alături de Alexandru Mușina, Romulus Bucur, Gheorghe Iova,
Alina Ledeanu, Ioan Moldovan, Cristian Popescu; drept urmare, o antologie
din poezia lui Stratan, cu titlul La roulette russe, va apărea în 1994, sub egida
atelierelor Royaumont. Publică Lux (Editura Albatros; premiul pentru poezie
al orașului Slobozia).
vara – revista Contrapunct este restructurată de Uniunea Scriitorilor; din
întregul colectiv redacțional rămâne mai departe Ion Stratan, care va fi permanent
redactor-șef-adjunct.
1993, 11 iulie – se căsătorește cu Liana Dupont; naș este Traian T.
Coșovei. Are o afecțiune deosebită pentru Sabina, fata din prima căsătorie a
Lianei Dupont, pe care o numește, într-un poem din 1994-1995, „fiica mea
Sabina” („un poem non-poetic,/ opunându-se poemului/ anti-poetic”).
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Ruleta rusească (Editura
Cartea Românească), ex aequo cu Ion Mureșan.
381
Alexandru Mușina întocmește la Editura Vlasie (viitoarea Paralela 45)
faimoasa Antologie a poeziei generației ’80, unde Stratan este prezent cu ciclul
„Pentameronul” din Aer cu diamante, ciclu pe care el nu l-a mai publicat
în antologiile sale de autor. O a doua ediție a antologiei (2002, Editura Aula)
se deschide cu versurile din Ieșirea din apă.
1994 – îi apar volumul Desfacerea (Editura Eminescu) și traducerea realizată
sub sigla Royaumont, împreună cu Gheorghe Iova și Cristian Popescu,
a poetului francez Emmanuel Hocquard, Théorie des tables (Editura
Marineasa, Timișoara).
1995, martie – Vizită la liceul „Nichita Stănescu” din Ploiești, unde ține
o conferință despre poezie și declară că „cel mai mare poet contemporan
este Nichita Stănescu”.
Premiul „Mihai Eminescu”, decernat de Academia Română; în același an
participă la festivalul de poezie de la Struga, străbătând cu dificultate
Iugoslavia bântuită de război.
1996 – apar O zi bună pentru a muri (Editura Pontica, Constanța) și
„Cântă, Zeiță, mânia…” (Editura Cartea Românească).
1998 – Un an cu patru volume: Mai mult ca moartea (Editura Axa,
Botoșani) – o a doua ediție apare în 2003, la aceeași editură, fiind singura
ediție secundă a unui volum antum; Apa moale (Editura Albatros) și volumul
de aforisme Cafeaua cu sare (Editura Athenaeum, Biblioteca Județeană
„Nicolae Iorga”, Ploiești; coperta colecției, prezentarea artistică și grafică
sunt realizate de Valter Paraschivescu, redactor: Bogdan-Lucian Stoicescu).
O cunoaște pe poeta Letiția Ilea. În același an se stinge tatăl poetului;
volumul De partea morților (Editura liberArt, Ploiești, redactor: Ioan Mihai
Cochinescu), publicat acum, este un „memento la trecerea tatălui meu”.
1999 – Ion Stratan și Letiția Ilea se stabilesc la Ploiești, locuind în apartamentul
din blocul „7 etaje” împreună cu mama poetului. Poeta Letiția Ilea
este profesoară de franceză la Colegiul Național „Mihai Viteazul”.
Îi apar: Le jeu des sociétés : poèmes français (Editura Cartfil, Ploiești),
o plachetă-antologie, scris „pour Béatrice Foret” – al cărei portret ilustrează
în întregime coperta IV – și antologia în format liliputan Celebra specie
umană (Editura Helicon, Timișoara), cuprinzând versuri și reformulări ale
primelor sale șase volume.
Premiul „Frontiera Poesis”, Satu Mare.
2000 – Anul a trei volume: Oameni care merg (Editura Premier, Ploiești),
Zăpadă noaptea (poesii), coperta și ilustrațiile: Gheorghiță Ghinea-Uriașu,
cu un portret al autorului de Octavian Onea (editat de Prefectura Județului
Prahova) și Crucea verbului (Editura Paralela 45, Pitești, editor: Călin Vlasie).
382
Începe să publice în reviste precum Viața românească sau Familia fragmente
din Concert de Crăciun, subintitulat „roman”; alte capitole vor apărea
în anii următori.
2001 – Un alt an în care apar patru volume: O lume de cuvinte (antologie,
Editura Limes, Cluj-Napoca), Spălarea apei (Editura Eminescu; premiul
ASPRO pentru poezie; premiul Asociației Scriitorilor din București), Biserica
ploii (Editura Fundației „Gheorghe Cernea”, Ploiești, cu un cuvânt-înainte
intitulat „Pagina de gardă” de Al. Cistelecan) și Jocurile tăcute (antologie,
Editura Călăuza, Deva), acesta din urmă având drept prefață o cronică din
1991 a lui I. Negoițescu la Cinci cântece pentru eroii civilizatori. În volumul
Spălarea apei poate fi citită poezia „Vietnam”, scrisă „pentru Luca Gabriel”.
2003 – Editează Țara dispărută (Editura Noul Orfeu, București) și antologia
Pământ vinovat (Editura Premier, Ploiești).
3 mai – Relația cu Letiția Ilea devine oficială prin căsătorie.
Semnează, alături de Traian T. Coșovei, o prefață („Creierul izvor și creierul-
stomac”) la debutul poetului Mihai Vieru, Thermidor @ Ketamidor
(Biblioteca Revistei Familia și Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai”,
Oradea).
decembrie, 13 – Apare primul număr al revistei Atitudini, „revistă pentru
promovarea tinerilor creatori”, editată de Primăria Ploiești prin Casa de
Cultură a Municipiului Ploiești. Poetul este director onorific al revistei; tableta
de pe prima pagină, „Alegerea numelui”, vorbește despre începutul acestei
aventuri cu elevi „iubitori de literatură”. Mențiunea este păstrată doar în
primele două numere, de pe frontispiciul revistei trimestriale numele poetului
lipsind până la nr. 9, din august 2004, când revine în caseta de „director
onorific”.
2004, 26 martie – lansarea antologiei Pământ vinovat (Editura Premier,
Ploiești) la Biblioteca „Nicolae Iorga”, cuprinzând o selecție din volume apărute
până în 1996; despre carte au vorbit Nicolae Boaru, directorul Bibliotecii,
și Ion Bogdan Lefter, directorul Observatorului cultural. Este ultima antologie
antumă.
„Ideal ar fi ca poetul să poată locui pe balcon”, unul dintre ultimele interviuri
ale poetului, e publicat în Observator cultural (nr. 215-216, 4-19 aprilie
2004). O variantă integrală a interviului a apărut în ultimele trei numere din
anul 2021 ale revistei Atitudini, începând cu nr. 6 (175), octombrie 2021.
La sfârșitul anului se pronunță divorțul de poeta Letiția Ilea.
2005, vara – Cartea ruptă (33 poeme) (Editura Premier, Ploiești) este
ultimul volum antum al lui Ion Stratan. Este vizitat, cu ocazia lansării la
383
Ploiești a volumului Flashback 1985: Începuturile „noii poezii”, de autorul
acestui studiu, Ion Bogdan Lefter, fostul director de la Contrapunct.
Începutul lui octombrie – se stinge mama poetului; poetul rămâne singur,
fiind ajutat, pentru a-și lua medicația, de unele rude.
La 19 octombrie 2005, de ziua fiului său, este descoperit fără suflare în
apartamentul din blocul „7 etaje”, în urma anchetei stabilindu-se cauza morții:
sinucidere cu un cuțit în inimă. Apartamentul în care locuia este rapid
vândut; în aceste împrejurări se pare că se rătăcesc o parte din manuscrise.
octombrie, 27 – Consiliul Local al municipiului Ploiești îi acordă poetului,
post-mortem, titlul de cetățean de onoare.
noiembrie-decembrie – Apar Cimitirul de mașini (Editura Grinta, Cluj-
Napoca, prefață de Călin-Andrei Mihăilescu, lector: Letiția Ilea), o antologie
de poezie pregătită de Stratan, cu desenele poetului, și Cafeaua cu sare II (cu
șase foto-viziuni, „Răstigniri” ale autorului), editată de Biblioteca „Nicolae
Iorga”, cu un cuvânt-înainte de Nicolae Boaru, directorul bibliotecii.
Revista Atitudini va preciza, începând cu numărul 17, datat octombriedecembrie
2005, rolul de director onorific al poetului, în casetă de doliu; ulterior
va fi menționat drept fondator.
2006 – Apare Nefertiti Eminovici: poem, ediție de Alexandru Condeescu,
postfață de Traian T. Coșovei (Editura Muzeul Literaturii Române) – o ediție
facsimilată a scrisorilor-poem ce conține cel puțin două grafii diferite,
nenumite.
Convorbiri la lumina gândului (Editura Libertas, Ploiești) cuprinde interviurile
luate de Bogdan-Lucian Stoicescu colegului său bibliotecar Ion Stratan,
lui Traian T. Coșovei și altor scriitori (a doua ediție, 2016).
Casa părăsită apare în a doua parte a anului, sub îngrijirea lui Mihai
Vasile (Editura Libertas – editură a Centrului Județean de Cultură Prahova,
Ploiești); cele 24 de pagini reproduc suplimentul Convorbirilor literare din
iulie 2003, ce va fi integrat de autor, cu minime diferențe, în volumul Țara
dispărută, din același 2003.
2009, 1 aprilie – fiul Luca Victor Gabriel, student la Arhitectură, nu supraviețuiește
celei de-a doua tentative de sinucidere.
2010 – a doua ediție din Aer cu diamante (Editura Humanitas, București).
2011 – Antologia Pentarombul: Ploieștiul în cinci prieteni reunește, la inițiativa
poetului Ioan Vintilă Fintiș, versuri de Ion Stratan, Ioan Vintilă Fintiș,
Costin Lupu, Martin Culcea și Filip Köllö (Editura Karta-Graphic, Ploiești) –
o ilustrare a „Grupului de la Ploiești”, denumire dată de revista Apostrof
384
(Cluj-Napoca) în 1992 (nr. 12) unui grup eterogen de poeți, care nu îl cuprindea
pe Ion Stratan.
2013 – Apare volumul Crimele din strada Cerului, antologie de (poeme în)
proză, cuprinzând și textul „Barza”, inedit, fără a se preciza originea sau arhiva
în care se află (Editura Libertas, Ploiești; coperta, ilustrațiile, cuvântînainte
de Mihai Vasile).
Este susținută o primă teză de doctorat despre Viața și opera lui Ion
Stratan, realizată de Ion-Bogdan Țiței (Universitatea Transilvania din
Brașov, coordonatori: + Alexandru Mușina; Ovidiu Moceanu).
2015 – Este publicată Cafeaua cu sare: paradoxuri și parafraze, ediție de
Mihai Vasile, Editura Mythos (noua denumire a Editurii Libertas), Ploiești –
o ediție ce reunește cele două volume apărute anterior, în 1998 și 2005, cu
unele completări pe baza unui manuscris din patrimoniul Bibliotecii
„Nicolae Iorga”.
2016 – Poetul Mihai Vieru, profesor la Universitatea din Oradea, își publică
teza de doctorat intitulată Ion Stratan (Editura Muzeul Literaturii
Române; coordonator al lucrării de doctorat: Ion Bogdan Lefter); fragmente
din teză apăruseră în presa literară începând cu 2009.
2017 – La umbra Greciei în floare (volum îngrijit de Călin-Andrei
Mihăilescu, care semnează prefața „Stratanificarea Greciei”, cu ilustrații de
Mircia Dumitrescu, Editura Tracus Arte, București) este un nou volum gândit
de Stratan, ale cărui texte apăruseră, în bună parte, la începutul anilor
2000, în diferite periodice.
2018 – Criminalii și crinii este o antologie de poezie alcătuită de autor și
îngrijită de Călin-Andrei Mihăilescu (Editura Tracus Arte, București).
O a treia teză de doctorat despre poet este susținută de Elena Corina
Bugheanu (Barbu), Un ermetic postmodern: Ion Stratan, la Facultatea de
Litere a Universității din București (coordonator: Ion Bogdan Lefter).
2019 – Apare Urechea vorbitoare. Poeme rostite la radio (1992-1997), ediție
îngrijită de Călin-Andrei Mihăilescu, postfață de Bogdan Ghiu, în Colecția
„Biblioteca de poezie românească”, cu 15 desene originale de Tudor
Jebeleanu (Editura Casa Radio).
2021, octombrie – Casa de Cultură „I.L. Caragiale” a municipiului
Ploiești organizează, la inițiativa directorului Marian Dragomir, Tabăra de
creație „Ion Stratan”, ediția I; la cele trei ediții care au avut loc până în prezent
au participat poeți precum Horia Gârbea, Varujan Vosganian, Adrian
Alui Gheorghe, Liliana Ursu, Marcel Tolcea, Cosmin Andrei Tudor, Nicoleta
Popa, Ion Tudor Iovian ș.a.
